Actorii vostri – AURA CALARASU-HASNAS

……”importanta nu e gloria, nu e stralucirea, nu e ceea ce credeam eu, ci puterea noastra de a indura” …acum inteleg, dupa ani… dar s-a dus, altcineva o sa joace Zarecinaia, eu poate Arkadina, da… Arkadina daca un teatru… daca un regizor, daca eu… pana atunci realitatea in care traiesc, eu si atatia actori, adauga noi si noi nuante …”puterea de a indura”…intelegi ce spun Corina ?…sau Lavinia sau Tempesta sau Mona sau Ioana (ce de tinere?)… sau Alph… la urma urmei, cine sunteti voi?… cum aratati?… ce faptuiti?… si cine sunt cei care, la un clik distanta, isi striga neputinta si revolta? …iertare, sunt doar de un an si ceva pe aici… Eu?… eu sunt Aura Calarasu Hasnas, actrita, 45 ani, 165 cm, 61 kg, poftiti C.V.-ul meu… multumesc… sa facem o poza… un pas mai in spate… asa… relaxata va rog… asa… si un profil… bun… si celalalt profil… bine… nu, nu sunt intr-o sectie de politie ci la un casting… stii ce este un casting, Alph?… dar 100 de castinguri?… dar ani de castinguri si cateva concursuri… in teatru concursurile sunt mai rare si impun si limita de varsta… stii, pe 90 la suta din aceste castinguri nu le-am luat dar celelalte 10 imi dau mie credinta ca mi-am castigat dreptul de a sta…. cum spuneati dumneavoastra “un iubitor al teatrului”?… in stralucirea reflectoarelor… care stralucire?… si la urma urmei care reflectoare?… ca sunt cateva… pentru mai multe trebuie bani… banii… alta discutie

….mi s-a cerut sa va spun ce ganduri ma anima… a anima… frumos verb… a insufleti, a face mai activ, mai expresiv… iata o mostra de ganduri … dar nu gandurile ma anima ci altceva… ceva… nu va pot spune, e personal, aproape intim… asa cum e si munca actorului… si a omului… cu sine insusi… dumneavoastra aveti dreptul doar la rezultat… si rezultatul e pe scena… si scena trebuie sa existe… si mie trebuie sa mi se permita sa pasesc pe ea… si gata.

…inca ceva, Zarecinaia e o invinsa-invingatoare, fabulos personaj…

Actorii vostri – GABRIELA MUNTEANU

,,Ii impun superiorului meu spirit, stradania fixa

De a fi la inaltime, iar sortii

Si legilor ei le las versul ;

Intrucat atunci cand gandirea

Este inalta si suverana,

Supusa fraza o canta

Iar ritmul sclav o serveste’’

(Ricardo Reis)

Ce pot spune dupa atatia ani de teatru?! Iubesc actoria, exist si respir in acest univers, incerc sa vad lucrurile pozitiv, macar cu bun-simt.

Iubesc oamenii si incerc sa-i inteleg, sa le daruiesc o parte din lucrurile mele. Ne trebuie motivatii pentru a avea un sens in viata pe care Dumnezeu ne-a daruit-o, iar noi suntem datori sa-i oferim acesteia tot adevarul care ne insufleteste si la care fiinta noastra vibreaza.

Actorii vostri – GIULIA IONESCU

Se spune ca frumusetea e in ochii privitorului. Fiecare vede cat poate, ce poate. Ce alege sa vada! Depinde de noi cum arata realitatea in care traim. Asta e parerea mea.

Eu am ales Teatrul avand convingerea ca aici e o alta lume, nealterata de mizeria generala, de minciuna si indiferenta, de rautate si egoism.

Teatrul si oamenii lui aveau pentru mine o aura speciala, era un taram de basm, cu domnite si cavaleri, unde Frumosul si puritatea sufletului uman erau la ele acasa…

Acum, dupa zece ani petrecuti in Teatru, cred la fel. Pentru ca asa Aleg sa cred !… Sigur ca nu e totul albastru, ba dimpotriva, uneori e sfasietor de trist, de meschin, de gri…dar pe mine nu latura asta ma intereseaza; eu vreau sa vad in continuare doar maretia Teatrului, a actului artistic, a creatorului care reuseste sa transmita de-acolo, de pe scena, emotie si bucurie.

E naiv ce spun…? Vi se pare o tampenie…?

Si ce daca?!? E alegerea mea! E realitatea mea!

Actorii vostri – ANCA ALECSANDRA

Asa cum promiteam, va propunem un topic cu ajutorul caruia sa puteti comunica cu cei pe care ii vedeti pe scena Valahului. Ei va vor impartasi din gandurile care ii anima, iar dumneavoastra le puteti raspunde, le puteti pune intrebari. Primul actor si gandurile lui – Anca Alecsandra.

Cu multi ani in urma am fost in vizita la un muzeu din Istambul. Acolo se afla, bine conservat, unul din stalpii care sustineau cladirea teatrului dintr-un oras din epoca elenistica. De fapt, statuia, in marime naturala, a unui actor comic cu masca.

Pesemne ca ideea acorului sustinator al teatrului, principalul artist al institutiei, era pe-atunci atat de valoroasa, incat isi afla si reprezentari figurative.

Mi-am plimbat de curand privirea peste niste comentarii ale unor persoane anonime, facute la adresa unor fenomene, intamplari, spectacole, sau chiar creatii actoricesti, si mi-am amintit de o cugetare a lui Tudor Vianu in scrierile lui despre teatru.

El aprecia ca rautatea este adesea un efect al ingustimii mintii, dupa cum iubirea de oameni creste din largimea de orizont a omului luminat, din puterea patrunderii lui in sufletul semenului.

Libertatile se acorda cu o singura conditie: cine se foloseste de ele trebuie sa ramana raspunzator.

                                                                               Anca Alecsandra

DUELUL

Asteptam opinii despre spectacol!

Marti, 19 ianuarie – premiera

Spectacolul este, asadar, “Duelul”, de Mar Baidjiev. O poveste despre care cel mai bine povestesc chiar relizatorii:

„Am învăţat că indiferent de cît de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”… spunea Octavian Paler.
Nazi ştie asta. Viaţa nu a fost prea blînda cu ea. Dar nu se lamentează. La ce i-ar folosi?!! E pustiu la ea în suflet.
Iar atunci cînd apare el, omul pe care l-a aşteptat toată viaţa, nu mai e timp. El trebuie să moară. Nu mai e timp pentru ei!…
Nu au fost uşoare repetiţiile la acest spectacol. Şi nici prea senine… Şi nu ştiu de ce-mi vin în minte acum versurile lui Nichita Stănescu:
„Ca o pasăre neagră pe un ou alb, aşa stau şi imi este dor de tine
Ca o pasăre albă pe un ou negru, aşa stau şi imi este dor de tine
Ca nimeni pe nimic, aşa stau şi imi este dor de tine
Ca al nimănuia pe nimeni, aşa stau şi imi este dor de tine
Alb negru, alb negru
Ce dor imi este de tine
Pasăre spartă si ou zburător
Doamne, ce dor poate să îmi fie de tine!”

(Frumoasă meserie avem!)
Doamne-ajută!
Giulia Ionescu

Uf! Iarăşi mi-a cerut directorul meu să scriu cîteva rînduri pentru caietul program, despre personajul pe care-l interpretez, despre spectacol, despre cîte-n luna şi-n stele. Mi-e greu, zău ca mi-e greu. Din simplul motiv că Bunul Dumnezeu nu prea m-a înzestrat cu talent sciitoricesc. (Între noi fie vorba cred că tocmai de-asta mi-a cerut directorul să aştern cîteva rînduri pe hîrtie, ca să mă facă de ocară). Păi ce, e uşor lucru să scrii despre tine, despre ceea ce faci sau despre ceea ce vorbesti cînd de fapt tu altceva gîndeşti? Bunăoară tu, iubite spectator! Ia încearcă să scrii despre tine, despre calitatea ta de martor la un spectacol de teatru, despre palmele (aplauzele) pe care le oferi actorilor la finalul reprezentaţiei (să vezi că de multe ori, una gîndesti şi alta exprimi)! Şi mai încearcă dupa reprezentaţie să spui sau să scrii despre ceea ce ai vazut pe scenă. Aşa-i că-i greu? Mai uşor ar fi să strecori o înjurătură printre dinţi, dar tu, iubite spectator nu cred că eşti în stare de aşa ceva, pentru că de mult ţi-ai dat seama că actorul este oglinda sufletului şi comportamentului tău social, el te interpretează pe tine, dă glas sentimentelor tale, frustrărilor tale, dragostei tale faţă de aproapele, etc, etc.
Şi-acum, pentru că am dat curs invitaţiei directorului meu şi am vorbit suficient despre spectacolul pe care-l veţi vedea în această seară, daţi-mi voie să vă doresc vizionare plăcută.Al dumneavoastră, cu drag,
Toma Vasile

Actorul este omul care arată o poveste. Aşa le-am explicat, odată, unor copii de clasa întâi, cu ce ne ocupăm noi.
„Povestea” pe care o spunem în seara asta este, sunt încredinţat, una specială. Ce mă face să cred asta? Nu faptul că toată lumea care a citit-o a avut numai cuvinte admirative la adesa ei. Nu faptul că ea narează, pasionant şi concis, o poveste de dragoste cu forţa exemplului. Nu faptul că ea propune trei oameni atât de vii că s-ar putea regăsi uşor printre noi. Povestea este specială pentru că este imposibil ca, odată plecat din sală, să nu îţi pui întrebări. Despre masura în care eşti capabil să iubeşti. Şi despre măsura în care eşti capabil de sacrificiu.
Iubire şi sacrificiu. Poate acelaşi lucru…

Cosmin Creţu

La sfarsit de 2009

A fost, asa cum ne-am asteptat, un an teribil de greu, un an pe care, fara discutie, l-am trecut cu bine.

Plusurile lui - am reusit numarul de premiere pe care ni l-am propus, am adus forte proaspete (si interesante) in teatru – Felix Crainicu, Katy Balca, Ana Odagiu, Eugen Fetescu, Mihai Marinescu - am reusit “botezul focului” pentru cativa copii minunati (elevii scolii de teatru), care, dintre care unii, fara discutie, vor porni in viitor in viata pe drumul asta, am reusit sa continuam proiectul teatrului de strada, am innoit sistemele de lumina si, mai ales, de sonorizare ale teatrului, au fost refacute grupurile sanitare in cladire, au fost facuti pasi importanti in regandirea spatiului salii mici, am participat, dupa multa vreme, la un festival international (si am facut-o remarcabil!), am propus alte cateva teme de ceremonie sociala (Maratonul cultural, Bradul copiilor).

Intr-un an bun (desi minat de neajunsurile datorate crizei…), doua au fost, insa, marile castiguri:

Am reusit sa continuam festivalul, desi multe alte teatre au cedat in acest demers dur.

Am mers, in general, mai departe, in ciuda tuturor atacurilor, de orice calitate ar fi fost ele.

Totul a fost reusit inclusiv gratie raspunsului pe care l-am primit de la dumneavoastra, spectatorii nostri.

Pentru caldura cu care v-am simtit aproape, va multumim si va uram un an nou bun, cu sanatate si bucurii, bucurii la care speram ca institutia noastra sa fie partasa.

                                                                              Director,

                                                                          Cosmin Cretu

…si din nou sarbatori!

In cea de-a doua saptamana a lui decembrie, o surpriza pentru locuitorii Giurgiului si copiii lor!

Sarbatori!

Ieri am deschis “oficial” sezonul sarbatorilor, in cel mai potrivit mod cu putinta: spectacolul “Surprize de sarbatori”. La care sala s-a dovedit a fi neincapatoare!

Ceva nou…

Sambata propunem, impreuna cu Biblioteca Judeteana, Muzeul judetean si Centrul Cultural “Ion Vinea”, un Maraton Cultural. Asa incat va invitam de la ora 16 la biblioteca, de la 17 la muzeu, de la ora 18 la Ateneu, iar de la ora 19.30 la Sala Mica a teatrului. La noi, pentru spectacolul cu care vom fi prezenti la Chisinau, peste numai o saptamana, la Festivalul international de teatru de acolo. Da, e vorba despre “Un duet la periferie” de Nikolai Coleada, in regia lui Emil Gaju. Intrarea libera. Va asteptam.